- rihtuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. rihtuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
rihtuí
Look at other dictionaries:
rihtui — RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. tranz. A croi şi a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălţăminte; a pune căptuşeala unei feţe croite. – Probabil din germ. richten. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuí… … Dicționar Român
rihtuire — RIHTUÍRE, rihtuiri, s.f. Acţiunea de a rihtui şi rezultatul ei. – v. rihtui. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuíre s. f., g. d. art. rihtuírii; pl. rihtuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
rihtuit — RIHTUÍT s.n. Faptul de a rihtui. – v. rihtui. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
rihtuitor — RIHTUITÓR, OÁRE, rihtuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care rihtuieşte. [pr.: tu i ] – Rihtui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 rihtuitór s. m. (sil. tu i ), pl. rihtuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
